cuvânt
Entradas similares: cuvant
Rumano editar
cuvânt | |
pronunciación | falta agregar |
grafías alternativas | cuvântŭ, cuvênt, cuvêntŭ, cuvînt, cuvîntŭ |
Etimología 1 editar
Del latín conventum ("acuerdo"), y este de convenīre ("convenir"), de con- y venīre ("venir"), del protoitálico *gʷn-je/o-, del protoindoeuropeo *gʷm-ie/o-.
Sustantivo neutro editar
Indefinido | Singular | Plural |
---|---|---|
Nominativo– Acusativo |
un cuvânt | niște cuvinte |
Genitivo– Dativo |
unui cuvânt | unor cuvinte |
Definido | Singular | Plural |
Nominativo– Acusativo |
cuvântul | cuvintele |
Genitivo– Dativo |
cuvântului | cuvintelor |
Vocativo | Singular | Plural |
cuvântule cuvânte |
cuvintelor |
- 2
- Declaración.
- Sinónimo: spusă.
- 3
- Narración.
- Sinónimo: istorisire.
- 4
- Discurso.
- Sinónimos: conferință, cuvântare, discurs.
- 5
- Educación.
- Sinónimos: îndrumare, învățătură, sfat.
- 6
- Instrucción u orden.
- Sinónimos: dispoziție, ordin.
- 7
- Promesa.
- Sinónimos: angajament, făgăduială, promisiune.
- 10
- Discusión.
- Sinónimos: ceartă, ciorovăială, discuție.
- 12
- Información o noticia.
- Uso: invariante.
- Sinónimos: informație, știre, veste, zvon.
- 15 Informática
- Formato normal en que se escribe instrucciones y datas al ordenador.
Forma flexiva editar
Forma verbal editar
- 1
- Primera persona del singular (eu) del presente de indicativo de cuvânta.
- 2
- Primera persona del singular (eu) del presente de subjuntivo de cuvânta.
Expresiones y locuciones editar
Referencias y notas editar
- «cuvânt». En: DEX online.