obstinație
Rumano editar
| obstinație | |
| pronunciación (AFI) | /ob.stiˈna.ʦi.e/ |
| grafías alternativas | obstinațiune |
Etimología editar
Del francés obstination, y este del francés medio obstination, del latín obstinationem, del infinitivo obstinare, de ob- y stinare.1
Sustantivo femenino editar
| Indefinido | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominativo– Acusativo |
o obstinație | niște obstinații |
| Genitivo– Dativo |
unei obstinații | unor obstinații |
| Definido | Singular | Plural |
| Nominativo– Acusativo |
obstinația | obstinațiile |
| Genitivo– Dativo |
obstinației | obstinațiilor |
| Vocativo | Singular | Plural |
| obstinație obstinațio |
obstinațiilor |
- 1
- Obstinación.
- Sinónimos: încăpățânare, îndărătnicie, îndârjire, înverșunare.
Información adicional editar
- Derivados: obstina, obstinat, obstinare, observanță.
Referencias y notas editar
- ↑ «obstinație». En: DEX online.