beligerant

Rumano

Del francés belligérant^[1], y este del latín belligerantem, del infinitivo belligerāre, de bellī ("guerra") y gerere ("llevar").

declinación de **beligerant**
Masculino– Neutro		Masculino	Femenino	Femenino– Neutro
Indefinido	Singular	Plural	Singular	Plural
Nominativo– Acusativo	beligerant	beligeranți	beligerantă	beligerante
Genitivo– Dativo	beligerant	beligeranți	beligerante	beligerante
Definido	Singular	Plural	Singular	Plural
Nominativo– Acusativo	beligerantul	beligeranții	beligeranta	beligerantele
Genitivo– Dativo	beligerantului	beligeranților	beligerantei	beligerantelor
Vocativo	Singular	Plural	Singular	Plural
Vocativo	beligerantule beligerantte	beligeranților	beligerantă beligeranto	beligerantelor

1

Sinónimos: agresiv, bătăios, brutal, cazon, coleric, dur, grav, impulsiv, iute, marțial, militar, milităresc, militarist, milităros, nestăpânit, ostășesc, provocator, războinic, războitor, serios, soldățesc, solemn, violent.
Antónimos: nebeligerant, pacific, pașnic.

Derivados o cognados: belic, belicism, belicist, beligeranță, duel, nebeligerant, nebeligeranță, rebel, rebela, rebelist, rebeliște, rebeliune, se rebela.