indicație
Rumano
editarindicație | |
pronunciación (AFI) | /in.di.ka.t͡sje/ |
silabación | in-di-ca-ție |
longitud silábica | tetrasílaba |
grafías alternativas | indicațiune |
rima | in.di.ka.t͡sje |
Etimología
editarDel francés indication, y este del latín acusativo indicationem, del nominativo indicatio, un sustantivo de la acción del participio pasado de indicare, de in- y dicare ("proclamar"), de dicere ("decir").
Sustantivo femenino
editarIndefinido | Singular | Plural |
---|---|---|
Nominativo– Acusativo |
o indicație | niște indicații |
Genitivo– Dativo |
unei indicații | unor indicații |
Definido | Singular | Plural |
Nominativo– Acusativo |
indicația | indicațiile |
Genitivo– Dativo |
indicației | indicațiilor |
Vocativo | Singular | Plural |
indicație indicațio |
indicațiilor |
- 1
- Indicación.