înfrunta

Rumano

înfruntá
pronunciación	falta agregar

Etimología

Del latín vulgar *infrontāre, y este del latín in- y frontis. (También se puede derivar de frunte.) Compárese el arrumano nfruntu.

Verbo transitivo

1

Encarar, enfrentarse o mirar a.

2

Desafiar o renunciar.

Conjugación

Flexión de înfrunta primera conjugación, regular

Formas no personales
Simples	Infinitivo	Largo	infrontare
	Gerundio	Presente	infrontând
	Participio	Pasado	infrontat
Compuestas	Infinitivo	Presente	a infronta
		Pasado	a fi infrontat
número:		singular			plural
persona:		primera	segunda	tercera	primera	segunda	tercera
Modo indicativo		eu	tu	el / ea	noi	voi	ei / ele
Tiempos simples
Presente		infront	infronți	infrontă	infrontăm	infrontați	infrontă
Pretérito imperfecto  o  Copretérito		infrontam	infrontai	infronta	infrontam	infrontați	infrontau
Pretérito indefinido  o  Pretérito		infrontai	infrontași	infrontă	infrontarăm	infrontarăți	infrontară
Pretérito perfecto  o  Antepresente		infrontasem	infrontaseși	infrontase	infrontaserăm	infrontaserăți	infrontaseră
Tiempos compuestos
Perfect compus		am infrontat	ai infrontat	a infrontat	am infrontat	ați infrontat	au infrontat
Futuro	I	voi infronta	vei infronta	va infronta	vom infronta	veți infronta	vor infronta
	II	voi fi infrontat	vei fi infrontat	va fi infrontat	vom fi infrontat	veți fi infrontat	vor fi infrontat
Futuro popular	I	o să infront	o să infronți	o să infronte	o să infrontăm	o să infrontați	o să infronte
	II	am să fi infrontat	ai să fi infrontat	a să fi infrontat	am să fi infrontat	ați să fi infrontat	au să fi infrontat
	III	oi infronta	îi infronta	a infronta	om infronta	îți infronta	or infronta
Modo condicional		eu	tu	el	noi	voi	ei
Tiempos compuestos
Presente		aș infronta	ai infronta	ar infronta	am infronta	ați infronta	ar infronta
Perfecto		aș fi infrontat	ai fi infrontat	ar fi infrontat	am fi infrontat	ați fi infrontat	ar fi infrontat
Modo subjuntivo		eu	tu	el / ea	noi	voi	ei / ele
Tiempos simples
Presente		să infront	să infronți	să infronte	să infrontăm	să infrontați	să infronte
Tiempos compuestos
Perfecto		fi infrontat	fi infrontat	fi infrontat	fi infrontat	fi infrontat	fi infrontat
Modo imperativo		eu	tu	el / ea	noi	voi	ei / ele
Afirmativo			infrontă			infrontați
Negativo			nu infronta			nu infrontați
Los cambios ortográficos se señalan en negrita.

Información adicional

• Derivados: înfrunt, înfruntăciune, înfruntare, înfrunțeală, se înfrunta.

Referencias y notas

• «înfrunta». En: DEX online.